În perioada 1998-2005, împreună cu un alt tânăr autor (și foarte bun prieten) pe nume Sorin Suciu, am pornit o serie de

experimente literare, găzduite mai întâi pe site-ul imprudent.go.ro, apoi pe www.imprudent.ro. De ce „Imprudent”? Fiindcă

am avut imprudența de a arunca, în cazanul imens în care am pregătit textele noastre, tehnici noi, subiecte bizare, un

tempo pe care alții l-ar considera inuman, frustrări, entuziasme, îngâmfări și nebunii, și uneori chiar și un morcov sau doi.

Ca să temperăm puțin această anarhie alchimică, am folosit cu rigurozitate inginereasca următoarea rețetă:

    -lipsa unui plan acceptat de amândoi

    -scrierea alternativă a capitolelor

    -lipsa comunicării în legătură cu direcția în care fiecare dintre noi dorea să îndrepte acțiunea

    -transparența totală: odată scris, un capitol era publicat direct online, fără nici un fel de editare

Au rezultat un număr de romane experimentale care au dobândit o oarecare popularitate (prin 2003 sau 2004, un

profesor de liceu mai întreprinzător chiar folosise „Înăuntrul” ca material de studiu pentru cursurile sale de literatură). 

Indiferent de intențiile noastre inițiale, romanele (mai ales primul, „Stăpânul…”) ne-au scăpat repede din mână și au devenit

ceva greu de strunit sau anticipat. Dacă decideți să-i dați „Stăpânului…” o șansă, veți constata că după un început stângaci și

indecis, asemeni unui balaur adormit, romanul scutură din cap și își ia zborul, înghițind în calea sa cam orice referință

culturală sau media întâlnește, de la filosofia lui Schopenhauer, la reclamele de detergenți ale anilor 2000.

Fiindcă e nedrept ca aceste romane să se piardă, le adaug aici, în ultima versiune pe care am păstrat-o.

Ah, si...ultimul avertisment!

Romanele au fost scrise inainte ca adierea parfumata a corectitudinii politice sa soseasca si pe meleagurile mioritice, asa ca nu le recomandam celor predispusi la alergii...